Rotary este o organizație a oamenilor de afaceri și a reprezentanților diferitelor profesii, care asigură servicii umanitare, promovează standarde etice înalte în toate domeniile de activitate și stabilește relații de bună înțelegere. Cu zeci de ani în urmă, pe plan internațional s-au înființat primele cluburi cu scopul declarat de a servi comunitatea, cu alte cuvinte, de a fi la dispoziția semenilor. Unul dintre cele mai importante din lume este Rotary International, ale cărui baze au fost puse la 23 februarie 1905, în Evanston-Chicago, Illinois (Statele Unite ale Americii).

Principiul rotației

Așadar, în urma cu 100 de ani, avocatul Paul Harris a invitat câțiva prieteni în ideea de a constitui un grup care să se bazeze pe o totală deschidere și sinceritate a membrilor săi, impunând încă de la început o regulă a nonprivilegiatului: nimeni nu este favorizat în nici un fel, nici măcar prin simplul fapt de a găzdui de două ori la rând întrunirile grupului – principiul rotației. Astfel a luat naștere Rotary Group.

Organizarea a fost deosebit de simplă, motiv pentru care se menține și în prezent: grupul de prieteni a fost lărgit, devenind club, membrii fiind aleși pe criteriul profesionalismului, al calității morale în viața socială, de familie și afaceri.

Clubul este condus de un președinte care își păstrează poziția timp de un an, fără posibilitatea de realegere. Ulterior, datorită creșterii numărului de cluburi, apare necesitatea organizării pe criterii de proximitate geografică, în districte, a căror activitate este coordonată de un guvernator.

În 1910, Paul Harris devine primul președinte al Rotary International, de atunci criteriul „un președinte, un an” aplicându-se și la nivelul rotarian cel mai înalt. Tot atunci au fost adoptate cele doua principii fundamentale care sunt chintesența Rotary International: „A servi mai presus de sine însuși” și „Profită mai mult acela care servește cel mai mult”.

Asociație de egali, fiecare recunoscut profesional în domeniul său de activitate, persoane de caracter și care se bucură de o bună reputație, lucrând ca buni profesioniști, lideri ai comunităților locale, Rotary promovează idealul de a servi binele public în profesie și în societate, dând dovadă de integritate. Cultivarea relațiilor personale între reprezentanții diferitelor profesiuni, meserii și bresle din comunitatea locală înseamnă recunoașterea valorii oricărei activități utile.

Rotarienii au obligația de a participa regulat la întrunirile săptămânale ale clubului, prilej de a afla ce se întâmplă în celelalte profesiuni și bresle, de a participa prin mijloace financiare și prin organizare la proiectele clubului, de a propune noi membri calificați și de a activa în cadrul comisiilor în cele patru direcții de acțiune: internă, profesională, de interes public ăi internațională.
În întreaga lume există aproximativ 30 000 de Cluburi Rotary, care au peste 1,2 milioane de membri.

Criteriul celor patru întrebări

 Încă de la începutul acestei organizații, membrii Rotary au fost preocupați de promovarea standardelor etice în viața profesională. Una dintre cele mai răspândite și citate declarații de etică în afaceri este „Criteriul celor patru întrebări” sau Testul celor patru obiective, care a fost formulat în 1932 de către un membru al organizației Rotary – Herbet Taylor, în momentul în care i s-a cerut să preia conducerea unei companii aflate în pragul falimentului. Acest al XXIV-lea cod scris de etică pentru angajați a devenit ghidul departamentului de vânzare, de producție, de publicitate și al relațiilor cu clienții, iar supraviețuirea respectivei companii s-a datorat acestei simple filosofii. Adoptat de Rotary în 1943, „Criteriul celor patru întrebări” a fost tradus în mai mult de o sută de limbi și publicat în mii de moduri. Acesta răspunde la următoarele interogații:
Acționez conform adevărului?
Sunt loial ambelor părți?
Stimulez bunăvoința și creez relații mai bune de prietenie?
Țin cont de interesul tuturor?

Activitatea interbelică

În primăvara anului 1929, la București ia ființă primul Club Rotary din România, din inițiativa lui Christian Penescu-Kertsch, care a devenit și cel dintâi președinte. Acesta este urmat imediat de cluburi Rotary în două mari orașe ale țării – Cluj și Timișoara.Scopurile și idealurile rotariene sunt înțelese și acceptate de elită intelectuală a țării, din toate domeniile de activitate-știință, artă, afaceri, rezultatul fiind înființarea a încă șase cluburi la: Arad, Brașov, Câmpina, Cernăuți, Iași și Ploiești. Cu nouă cluburi, în anul 1936 se creează Districtul românesc, care primește numărul 84. Efectul activității și acțiunilor rotariene începe să se vadă pe întreg teritoriul țării. Dar, în plin avânt, mișcarea rotariană este interzisă de regimurile autoritare în toată zona central-est-europeană.

Formarea noului District 2241

În anul 1992, cu sprijinul rotarienilor francezi, se reînființează Clubul Rotary București. Că și prima dată, el va fi urmat imediat de cluburile din Cluj și Timișoara, pentru că în luna iunie 1996 să existe în România 13 cluburi care făceau parte din Districtul 1160 din Paris.La 1 iulie 1996, România depășește o a două barieră, fiind definită de Rotary International drept „zona de expansiune rotariană”, împreună cu Republica Moldova. Tot Comitetul internațional îl desemnează pe rotarianul elvețian Jorg Tschopp drept ?administrator prezidențial pentru expansiune?. Rezultatul este impresionant – în mai puțin de trei ani, numărul cluburilor ajunge la 30. Se înregistrează și două premiere absolute: primul Club Rotary la Chișinău și cel de-al doilea club de gen într-un oraș românesc, în Capitală înființându-se și Clubul Rotary București-Continental.Acțiunile rotariene au adus în România și Moldova aproape șase milioane de dolari în șase ani, drept pentru care reobținerea statutului de district a devenit un imperativ. Acest eveniment s-a petrecut la 1 septembrie 1999, când comitetul Rotary International și președintele Carlo Ravizza au decis că în România și Republica Moldova cluburile Rotary vor face parte din propriul lor district, numărul 2241. După Polonia (1998), Cehia și Slovacia (reunite într-un singur district în 1999), a fost rândul țării noastre să aibă propriul district, onoare de care nu s-a mai bucurat nici o altă țara din estul Europei.

(preluat de pe http://www.rotary2241.org)